Un vechi proverb chinezesc spune: „Mai bine sa stau trei zile fara mâncare decât o zi fara ceai“. Aceasta bautura, ce se poate lauda cu o lunga istorie, si-a pastrat pâna in zilele noastre popularitatea, aflându-se pe mesele saracilor si bogatilor deopotriva. Ceaiul, cunoscut in China de mai bine de 5.000 de ani, nu a fost introdus in Occident decât la inceputul secolului XVII, de catre marinarii Companiei Indiilor olandeze, una dintre cele mai mari companii de comert din lume. La inceput, ceaiul a fost considerat drept un medicament pentru digestie si abia la sfârsitul secolului XVII a inceput sa fie servit ca o adevarata bautura la mesele aristocratilor din acea perioada. In zilele noastre, ceaiul este bautura cea mai raspândita in intreaga lume. Diferenta de gust vine din modul in care au fost crescute plantele si din modul in care au fost tratate frunzele. Ceaiurile verzi nefermentate sunt preferate de japonezi, de chinezi si de arabi. Infuziile cele mai limpezi si mai dulci sunt cele de ceai negru, care sunt de altfel si cele mai raspândite in lume. Tipuri de ceai Ceaiul verde, caruia i se mai spune si ceai nefermentat pentru ca frunzele nu sunt supuse unui astfel de proces pentru a-si pastra culoarea verde, produce o infuzie limpede si parfumata. Metodele traditionale prevad ca frunzele sa fie asezate in vase de bambus si apoi expuse la soare timp de câteva ore. Ulterior acestea sunt expuse la abur pentru a fi evaporata cea mai mare parte a apei continuta de frunze, insa la o temperatura care nu degradeaza clorofila. In prezent, ceaiul verde se mai cultiva in Brazilia, Argentina si, in principal, in zonele tropicale si subecuatoriale. In Europa, ceaiul verde a fost prima data consumat in Anglia, in anul 1665. Ceaiurile verzi au cea mai delicata aroma dintre toate ceaiurile si sunt considerate a avea mai multe beneficii si aplicatii terapeutice decât cele negre.