Probabil ca am visat eu. Nimeni nu pare a fi vazut ceea ce dna Mona Musca a aratat intregii natiuni sau, ma rog, acelei parti a natiunii care citeste. In cel putin un ziar, dna Musca si-a afisat mai mult decat angajamentul, care ar fi fost si el suficient pentru a demonstra ceea ce era de demonstrat: ca liberala de azi a fost acum 30 si ceva de ani colaboratoare a Securitatii. Am vazut cu ochii mei un fel de cuprins sau, daca vreti, dna Musca, o bibliografie a unora dintre notele informative pe care le-ati semnat. Erau 15. Cel care se uita in dreapta putea observa cu ochiul liber unde se afla aceste note sau, in fine, unde se aflau ele atunci cand a fost alcatuita aceasta bibliografie. Acolo existau doua indicatii: dosarul personal, adica al studentului respectiv, cel care facea obiectul turnatoriei, al grijii dnei asistente fata de bietul tanar, care-si adusese cu el conflictele din lumea lui de-acasa. Na, ca am invatat eu insumi formula, foarte constiincios repetata de impricinata pe la toate televiziunile si ziarele care au dorit s-o asculte. Si cui i-a dat mana sa n-o asculte, sa n-o invite, la procentul imens din stima publicului pe care, inca, il mai aducea cu domnia sa? Si: 1949, asa-zisul dosar de problema. Mergeti acolo, doamne si domni care va tot intrebati unde sunt notele informative pe care dna Mona Musca le-a dat pe cand era inca tanara si nesigura pe viitorul sau. Chiar mai nesigura decat, poate, este in acest moment. Poate la asta se referea dl Constantin Ticu Dumitrescu atunci cand vorbea de cartoteci. Dar nu de cartoteci este vorba, ci de alte dosare, teoretic usor de gasit, pentru ca sunt indicate in clar, cum ar spune chiar Lacatis, recrutorul dnei Nicoara, pe atunci, azi Musca. Exista o categorie intreaga de cetateni vizibili pe micile ecrane, dar si in pagini de ziar, care insista asupra unui termen peiorativ, cand se refera la ceea ce se inta