ROMANIA CULINARA - TESILA, JUDETUL PRAHOVA Comuna Valea Doftanei. Satul Tesila. Ora doua, dupa-amiaza. Strabatusem, fara intrerupere, cararile serpuitoare de munte. Luncile verzi, florile de camp, casele albe de la poalele magurilor, vitele ce pasteau⦠Totul parea ca o panza a maestrului Grigorescu, pe care cu putin timp inainte o vazusem in muzeul dedicat lui din Campina. Ne-am oprit. Pe un indicator de la marginea drumului, cu sageata indreptata spre un drum pietruit de tara, era trecut numele unei pensiuni. "Oho, e departe de aici", ne-a spus taximetristul din Campina, care parea un cunoscator al locurilor. Am decis, totusi, sa urcam cu masina. "Crede, dar verifica!" s-a dovedit a fi o axioma. Dupa ce-am parcurs, pret de cateva minute de la drumul principal, un drum de tara, cu gospodarii taranesti de-o parte si de alta, am ajuns la pensiune.
PRIMIRE. Am deschis poarta. Aleea ne poarta pasii spre casa. Straturi de galbenele si cercelusi, daliute si carciumarese viu colorate, trandafiri parfumati ne-au spus, in lipsa gazdei, bun-venit. Socul a fost cand, in fata usii, a aparut un dulau. La prima vedere ne-am infiorat. Pasnic, fara sa latre, s-a apropiat de noi. Aveam sa aflam ca este mascota pensiunii. Il cheama Ringo.
"Poftiti, nu va face nimic. E obisnuit cu lumea", s-a auzit o voce. O doamna s-a apropiat de noi. Era proprietara, Geta Postolache. Prietenii si oaspetii casei ii spun Puia. Ne-a poftit sa luam loc. Ne-a oferit, obicei al casei, felii de cascavea si tuica. Am gustat doar cascaveaua (despre care aflasem in localitatea Traisteni).
POVESTE. I-am spus ce vant ne-a adus prin acele locuri. Si-a inceput spusa mai anevoios, dar simplu si la obiect. Povestea lor este cat se poate de simpla. "Impreuna cu sotul meu, inginer silvicultor, am avut un vis si am luptat sa ni-l implinim. Am riscat, dar cu ceea ce am realizat ne mandrim. Sotul este
