Valea Doftanei o stiu dintru-nceput din povestile Coanei Preotese. Acolo, la Telega, fusese, in "refugiul dintai", cu Parintele. Ajunsesera aici tocmai dintr-un sat din Basarabia. Preotul locului le purta de grija si, fiindca ea, Preoteasa, nu stia a-nvarti mamaliga (bunatatile dulci si stiuca umpluta nu aveau in schimb secrete pentru ea), era o fata de-acolo, din sat, care venea in fiecare zi sa gateasca. Erau vremuri de cumpana, razboi… Trebuia sa te descurci cu ce stiai, cu ce-aveai.

Nu stiu daca de pe-atunci ori mai dincoace sa fie reteta pe care am sa v-o scriu. Stiu doar ca destinul a facut ca dupa doi ani, in al doilea refugiu, familia Parintelui s-ajunga tot pe-acolo, pe-aproape de Valea Doftanei - la Ploiesti. Asa ca, de pe oriunde va fi fiind, reteta asta e sigur din zona. Imi place sa cred insa ca este de la Telega, pentru ca intre ingredientele ei se afla castraveciorii murati, de vara, si stiu ca acolo, unde izvoarele cu apa sarata sunt celebre - la Telega se afla monopolul extractiei de sare a lui Basarab I, intemeietorul Tarii Romanesti - , se fac poate cele mai grozave muraturi. (Pe de alta parte, numele satului vine de la mijlocul folosit pentru transportarea sarii, "teleguta" - caruta - , trasa de catari)

Mancarica de vacuta, cu castraveti murati si cascavea, nu e o reteta obisnuita. Are un gust si o savoare pe care nu le intalnesti la alt preparat si asta vine, probabil, din asocierea ingredientelor. Carnea de vacuta - sa zicem, un kilogram - se taie felii si se bate cu ciocanul de snitele, se da cu sare si se prajeste in ulei. Se toaca marunt 400 g ceapa si se calesc putin, dupa care se stinge cu zeama de oase, se adauga 50 g faina si se lasa sa fiarba inabusit, la foc mic. Se toarna deasupra 100 g pasta de rosii (bulion), "desfacuta" in apa cat sa iasa un sos mai subtire. Se lasa sa fiarba inca jumatate de ora la foc mocnit, dupa ca