POPASURI MONAHALE "Slujesc de opt ani la aceasta manastire. De cand am inceput calea spre duhovnicie. Este un dar al Celui de Sus sa ramai in monahism, acolo unde ai primit binecuvantarea. Dorinta mea, daca m-o ajuta Dumnezeu, este ca tot de aici sa plec pe drumul fara intoarcere." Asa si-a inceput marturia de credinta cuvioasa maica Josefina Raduinea - Stareta Manastirii Zamfira, acolo unde, cu gandul la Cel de Sus si la cele Sfinte, ne-au purtat pasii intr-o zi de vineri.
ISTORIE. Dupa ce am trecut de ornamentata poarta de lemn, aflata sub turnul-clopotnita, cu sfiiciune am pasit pe aleea pietruita, strajuita de-o parte si de cealalta de flori viu colorate, care ducea la biserica manastirii. O cararuie, tot pietruita, in stanga bisericii, ne-a dus spre casa Maicii Starete. Vizita a fost neanuntata. Am gasit-o pe maica trebaluind. Avea pe foc dulceata de caise. Ne-am cerut scuze pentru impolitetea de a nu-i comunica mai inainte vizita noastra. Cu caldura in glas, Maica Stareta ne-a spus ca spre Casa Domnului te poti indrepta oricand, fara programare.
A considerat crestineste de cuviinta ca nu despre dansa trebuie sa ne vorbeasca, ci despre asezamantul pe care-l pastoreste. "Manastirea Zamfira isi trage numele de la jupanita Zamfira, sotia negustorului Manoil Apoistoli, om de incredere al domnitorului Constantin Brancoveanu. Sub grija Zamfirei, a inceput constructia unei biserici, mai mici, cu hramul Sfanta Treime, in cimitirul satului. A murit neapucand sa vada terminata ofranda sa. Nora sa, Smaranda, a dus la bun sfarsit generosul gand. Biserica a fost terminata in 1743, dar nefiind preot in sat, a intrat intr-o stare de degradare. La 1850, Mitropolitul Nifon a hotarat sa zideasca o noua biserica, mai mare, si chilii, pentru un asezamant manastiresc de maici. Calugaritele au fost aduse de la schitul Rosioara, de langa Filipestii de Padure. Pictura noii