In 1976, in atelierul lui Horia Bernea, l-am cunoscut pe doctorul Sorin Costina din Brad, colectionar de arta romaneasca contemporana. Atunci nu mi s-a parut nimic deosebit, cind am aflat ca venea destul de des de la Brad la Bucuresti sa viziteze expozitii si atelierele artistilor. Abia odata cu trecerea anilor am putut sa realizez dimensiunea efortului sau, cind am inteles mai bine cit de greu se formeaza un colectionar de arta contemporana.
Cit de greu se face trecerea de la lucrurile deja stiute, asezate in timp, spre arta noua, arta timpului in care traiesti. Astazi, cind achizitionarea unei lucrari de arta este mai mult afacere decit cunoastere, interesul pentru arta contemporana al noilor potentati este scazut si vine mai mult dintr-un exercitiu de rutina.
A fi colectionar cu adevarat este o pasiune ce nu aduce glorie, nu entuziasmeaza comunitatea in care traiesti, iar acest lucru nu este la indemina oricui, chiar daca resursele materiale exista. A fi colectionar presupune o anume calitate umana si culturala mai ales, atunci cind drumurile alese nu sint cele mai batatorite, preferintele dovedesc cunoastere si o viziune de perspectiva. Drumurile doctorului Sorin Costina de la Brad la Bucuresti sau in alte locuri din tara, pentru a fi prezent la un eveniment expozitional, pentru a vizita atelierul unui artist, interesul pentru tot ceea ce se intimpla in domeniu si nu in ultimul rind investitia materiala sint aproape de neimaginat atunci cind ajungi sa cunosti colectia si con-stati ca optiunile doctorului Costina nu s-au indreptat spre lucrurile comode. Pare si mai firesc, dupa ce vezi preferintele colectionarului, sa te intrebi cum s-a nascut aceasta colectie, cum a evoluat ea. Acestea erau citeva din gindurile ce imi treceau prin minte pe drumul dintre Deva si Brad, pe o sosea ce mergea paralel cu panorama Apusenilor, iar atunci cind am intra
