Pe 27 august sarbatorim Ziua independentei Republicii Moldova. Desigur, e vorba de o sarbatoare, dar in egala masura ascunde si dedesubturi triste. Cu 12 zile in urma, pe 15 august, a fost si Ziua Indiei. Si hindusii sarbatoresc desprinderea dintr-un imperiu atunci urias si muribund. Dar, evident, deosebirile intre cele doua situatii sunt mai mari decat asemanarile. Cu ani in urma am auzit o observatie mai mult decat interesanta. Persoana cu care vorbeam mi-a spus ca regreta enorm faptul ca regele Mihai nu a semanat macar putin de tot cu controversatul sau parinte. De ce in ianuarie 1990 nu a procedat asa cum procedase Carol al II-lea in vara lui 1930? Dupa sase decenii aveam nevoie de o repetare a acelui gest putin irational, dar decisiv pentru destinul tarii. Mihai I aterizand la Otopeni in acel inceput cetos de an, cand nimeni nu stia pe ce lume se afla, securistii erau speriati, se asteptau sa fie arestati si condamnati, Ion Iliescu inca nu se instaurase ca lider absolut, FSN oscila intre legalitate si viitoarele abuzuri, asadar atunci, in acele momente de maxima confuzie, ar fi actionat puternic si ireversibil. Intors in tara, cu alura sa de suveran, cu forta legitimitatii pe care doar cei imbecili i-o contestau, ar fi reusit sa apere tara de viitorul marasm si mai ales ar fi privit si spre biata Basarabie pentru a o aduce inapoi la patria-mama. Unirea Moldovei cu Romania nu se putea face prin calcule politice si strategii pe termen lung - intelegem asta acum -, unirea putea sa aiba loc tot printr-o decizie inspirata, providentiala, asa cum sunt marile decizii in istorie plecate din mintea unor personalitati care impun istoriei un alt curs decat pana in acel moment. Doar asa ar fi putut avea loc unirea Moldovei cu Romania. Prin actiunea hotarata si nesovaielnica a unui monarh. Care, desigur, ar fi riscat, dar ar fi facut aceasta in numele unei idei, a credint