Si prostii (daca vi se pare prea dur cuvantul, cititi-l “incultii”) sunt impartiti pe categorii : prostii inferiori si cei superiori, iar diferenta dintre ei o face doar banul.
Ceea ce s-a vazut vineri in Parcul Rozelor - in public, nu pe scena - la spectacolul Vaduva vesela, nu e decat un fragment minuscul din ceea ce ne este dat sa intalnim zi de zi in jurul nostru. Dupa cate s-a vazut, iubitorii de opera ori cei care au venit in Parcul Rozelor pentru Lehar au fost in procent mic. Cei mai multi au fost cei despre care tocmai vorbeam : inculti cu bani, care ies la astfel de evenimente din snobism, si inculti fara bani, care se duc la orice evenimente, unde apare cuvantul gratis, manifestand in astfel de situatii acelasi interes si pentru un “regal” Guta, si pentru un Carerras, sau cum l-o fi chemand. Pe cei din ultima categorie nu ii vezi prea des umbland pe la evenimente culturale; de doua, trei ori pe an, cand se mai da o gustare ori cand e vreo tombola, fie ea si cu un volum de poezie pe care nu-l vor deschide niciodata, sau doar cand se anunta intrare gratuita.
Prostii cu bani, insa, sunt omniprezenti. Ii vezi si la teatru, si la vernisaje de pictura, si prin librarii. Daca prostii inferiori pleaca imediat ce nu mai e rost de gratuitati, migrand spre vreo terasa cu copii minune, salami si pusti ori evadand in fata vreunei clone sau a unui siroi de lacrimi de iubire, incultii superiori - care fug si ei in aceeasi lume, cand nu-i vede si nu-i aude nimeni decat familia - desi nici ei nu inteleg nimic din Bizet, Cehov sau Baba, fac tot posibilul ca, dupa spectacol sau chiar in timpul lui, sa atraga atentia. Intr-o incapacitate inocenta si deplorabila de a-si da seama de postura penibila in care se pun. Banul, in spatele caruia isi camufleaza prostia, marlania, le da o siguranta de sine vecina cu nesimtirea.
Nu au nici unii, nici altii o scuza plauzib