De o parte si de alta a drumului ce spinteca plaiul, bolovani albiciosi, rotunjiti, rasar ca niste pumni din invelisul ierbii dese. Mozaicul de culori, acum, la sfarsit de august, este inca bogat. Albul stanelor, verdele pajistei, rosul de caramida arsa al taranei si cursuri de ape limpezi dau nastere unei policromii luminate ce te patrunde. Nu ne aflam intr-un tinut din carstul dalmatian, ci in partea de nord a podisului Mehedinti, numita Plaiul Closani, unde valurimea pamantului, dominat de piatra varoasa si care pare tare obosit, ascunde o lume deosebita de forme, o viata surprinzatoare de plante si animale, privelisti nebanuite de sate azvarlite pe coaste, dar si comori ale unui trecut zbuciumat. Imaginate in fel si chip si vanturate de cateva decenii de catre vanzatorii de iluzii ce-au invadat zona Isvernei pe care nu dau semne ca o vor parasi curand... Epistola lui Cousteau Isverna este o asezare de mosneni neasemuit de frumoasa pe care marele istoric Dumitru Tudor, nascut si crescut aici, a numit-o cu patos "Sinaia Mehedintiului". Prea putin cunoscuta insa de catre cei indragostiti de turism, ci mai mult de aventurierii veniti de aiurea, atrasi ca un magnet de pestera cu acelasi nume aflata de ani si ani in curs de explorare ce-a dat nastere, de-a lungul vremii, la o suma de legende, dar mai alimenteaza si azi nasterea altor mistere. Despre pestera, nici speologii nu pot oferi prea multe date; si pentru ei ascunde inca destule enigme. Cert este ca ea se gaseste situata la altitudinea de 580 m, ca s-ar intinde pana hat-departe, sub dealul "Domnisoarei", ca s-a reusit in mica masura cartografierea. Apa care iese din pantecul ei si se pierde la vale in cursul serpuitor al Cosustei, si mai departe al Motrului si Jiului, are calitati rar intalnite. Ce o fi stiut oare, in 1991, marele oceanolog Jacques Yves Cousteau despre misterioasa pestera, daca expeditia intre