Implicarea UE in Liban reprezinta nu doar o promisiune de succes, ci si un risc major, avand in vedere ca atat responsabilitatea succesului, cat si a esecului acestei misiuni va cadea pe umerii Uniunii, sustin analistii politici. Insa politicienii sunt optimisti.

"Avem in fata o oportunitate istorica. UE este pe cale de a demonstra ca este o uniune politica", a comentat ministrul de externe francez, Phillipe Douste-Blazy. Rationamentul sau este urmatorul: in ultimii ani, in ciuda incercarilor de a avea o politica externa unitara, Uniunii i-a lipsit o voce comuna in problemele mari - fie ca a fost vorba despre Irak, fie ca s-a vorbit de Iran.

In problema Libanului, lucrurile par sa stea altfel, toate tarile promitand colaborarea. UE ar urma sa contribuie cu aproximativ 7.000 de soldati la forta internationala, reprezentand, asadar, coloana vertebrala a acestei forte. De aici, sansa ei de a se remarca drept un actor cu greutate pe scena internationala, dar si pericolul ca politica sa externa sa sufere o infrangere majora.

Franta va detine comanda acestei forte pana in februarie 2007, cand va preda stafeta Italiei. Participarea Italiei va fi cea mai importanta, cu 3.000 de soldati, in timp ce Franta va trimite 2.000 de militari in regiune. Spania, Polonia, Belgia, Finlanda vor contribui de asemenea cu efective militare si armament. In acest context, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a examinat ieri problema participarii Romaniei, stabilind ca Bucurestiul va furniza Libanului doar ajutoare umanitare, trimiterea de trupe in zona urmand a fi hotarata ulterior de Parlament. Bulgaria a anuntat tot ieri ca ar putea contribui cu 100 de soldati, conform ministrului de externe, Ivailo Kalfin.

In contextul discutiilor de pace, secretarul general al ONU Kofi Annan a inceput ieri un turneu in Orientul Mijlociu pentru a intari acordul de pace dintre Israel