Viata politica in Mexic are multe puncte comune cu cea din Roma-nia. Reporterul nostru Toma Roman Jr relateaza din Ciudad de Mexico despre fenomenul "Piata Universitatii", importat de la noi de mexicani. Si pentru ca la ei secera si ciocanul au inca mare trecere, se fac pregatiri intense pentru o mineriada in toata puterea cuvantului. Corespondenta din Ciudad de Mexico Cred ca unul dintre lucrurile care mi-au marcat cel mai tare existenta in adolescenta a fost manifestatia intinsa pe aproape doua luni, din 1990, in Piata Universitatii. In fiecare seara ma duceam sa zornai niste chei, sa zbier "mai bine mort decat comunist" si sa cant pana la raguseala creatiile muzicale ale unui domn Cristi Paturca, intre timp dat la fund. Acum, privind retrospectiv, imi dau seama ca eram absolut penibil crezand ca mai slabesc "sistemul" facand danga-langa cu cheile. Sentimentul mi s-a accentuat cu vremea, dupa ce am observat ca "liderii", niste guru de mucava la care ma uitam cu mare respect, au ajuns niste onorabili tenebrosi sau personaje marginal-ridicole.
PE INVERS. In Mexic au avut si au loc zilnic revolutii mai mici sau mai mari, de catifea, de fonta sau de mai stiu eu ce. Unele se lasa cu morti, batai, distrugeri, altele se sfarsesc la o tequilla de impacare. Inca de cand am aterizat pe Aeroportul Benito Juarez din Mexico City, prietenul care ma astepta a inceput sa injure miscarea in plina desfasurare. Din cauza ei trebuia sa ocolim jumatate de oras. Bulevardul Reforma si toate strazile din centrul orasului erau blocate de vreo luna si jumatate de oamenii fostului candidat prezidential de stanga Lopez Obrador, care in iulie a pierdut la mustata alegerile in fata concurentului de dreapta, Felipe Calderon.
AMESTECATURA. La 3 iulie 2006, imediat dupa alegeri, s-a anuntat ca Felipe Calderon, reprezentantul partidului de dreapta Noua Actiune, a scos cu ceva pest
