De câteva zile sunt fascinatã de "Ucenicul", un reality-show produs de Mark Burnett şi Donald Trump. Poate cã noţiunea de reality show este prost utilizatã în acest context, nu de alta, dar noi suntem obişnuiţi cu aşa zise şo-uri din viaţa aşa-ziselor vedete autohtone. Pe scurt, Donald Trump îşi gãseşte un ucenic care sã îi conducã în viitor una dintre companiile pe care le deţine. Modalitatea, extrem de plinã de stil, bun gust şi obiectivitate mã face sã mã gândesc la posibilitãţile pe care tinerii le au în România. Trecând peste eterna placã, "am terminat facultatea, dar nu am experienţã", realitate ce rar duce la angajare, ajungem la problemele tinerilor care înainte de 25 de ani sunt pe picioarele lor. La fel ca unii din învãţãceii lui Trump, sunt plini de viaţã, tupeu, creativitate şi deloc obosiţi sã lupte şi sã creadã în ceea ce simt ei cã meritã. Întrebarea este câţi Donald Trump existã în România, care sã facã un tânãr sã se dezvolte profesional, în interesul companiei, bineînţeles. De cele mai multe ori departamentele de resurse umane sunt mai mult nişte divizii inexistente ale activitãţii generale. Iar dacã în trecut posturile se dau pe pile, acum sunt vânate de cei care aflã primii informaţia. Rapiditatea cu care aplici pentru un post liber este esenţialã. Prea puţine firme de resurse umane îşi pun amprenta pe piaţa din Târgu Mureş. Şi, ca o observaţie personalã, nu mi-a venit sã cred când firme cu pretenţii solicitã tineri la interviuri finale, câteodatã în alte localitãţi – pe cheltuiala aplicantului, bineînţeles – dar la care cel interesat nu aflã rezultatul selecţiei. Poate doar dacã dã un telefon, manierã deloc elegantã şi puţin înjositoare. Drept urmare, dupã ce l-am vãzut pe Trump în acţiune, nu condamn pe nimeni de vârsta mea care vrea sã plece din România, indiferent de ţarã sau continent. Important nu este cã va vinde maşini sau sand