Nicolae Militaru este un autentic "istoric al clipei", aşa cum numea ziariştii scriitorul Albert Camus. A început ca reporter la "Scânteia Tineretului" şi avea în sânge evenimentul - mare şi Nicolae Militaru este un autentic "istoric al clipei", aşa cum numea ziariştii scriitorul Albert Camus. A început ca reporter la "Scânteia Tineretului" şi avea în sânge evenimentul - mare şi mic, din Capitală ori din cel mai îndepărtat loc al ţării. "Povestea ringhişpilului", un text antologic al său despre o insolită întâmplare a unui proprietar de tiribombă din Ardeal, a făcut valuri mari înainte de 89, când articolul a fost prelucrat în toate redacţiile de vigilenţii epocii. Membru al redacţiei Adevărul încă de la primul număr al noii serii, Nicolae Militaru a repus în drepturi ancheta de presă ori ştirea de mare impact şi a acoperit, adesea cu patimă, dar mereu cu pricepere şi suflet, zone publicistice pe care, altădată, gazetarul doar le visa. Rezultatele n-au întârziat: în breasla ziariştilor numele lui s-a impus firesc, iar Adevărul a primit un premiu internaţional datorită unui articol de excepţie, privind un transport de deşeuri toxice, semnat de el. Cunoscut şi respectat de mulţi şi, la rându-i, un gazetar care a ştiut atâta lume, s-a personalizat prin inima sa mare, generoasă, prin francheţea şi îndeosebi omenia sa, azi adevărate rara avis. Un "bon viveur" rasat, Nicolae Militaru iubea cu patimă gazetăria şi locul unde o făcea, iar ochii lui înlăcrimaţi de la ultima noastră întâlnire de pe aceste holuri, din decembrie 2005, după ce plecase la "Gândul", spun totul despre un coleg de excepţie, care, iată, prin plecarea sa prematură dintre noi, ţine parcă să confirme vorba potrivit căreia "dacă vreţi să trăiţi mult, nu vă faceţi ziarişti"...