La mijloc de saptamana, ministrul Finantelor, Sebastian Vladescu, si-a asumat rolul de transmitator catre marele public al unui anunt aparent nevinovat : Romania mai are de achitat, in urma “decesului” Bancorex, o factura de 1,8 miliarde de euro. Adica, printr-o ordonanta aprobata de Guvern, “statul s-a angajat sa acopere datorii din posibile litigii post-Bancorex, care vor aparea pana in 2013, in limita sumei de 1,8 miliarde de lei”. Statul, insa, nu acopera nimic, cel care va acoperi aceste “gauri”, pana in 2013 va fi contribuabilul roman. Evident pe el, pe “sponsorul” acestor tunuri post-decembriste, nu l-a intrebat nimeni daca e de acord. Pe langa toate acestea, in “factura” care i se inmaneaza solemn contribuabilului, sub forma fluturasului de salariu, mai sunt inglobate si datoriile fara speranta ale unor intreprinderi tinute in moarte artificiala de ani buni, ca si ctitoriile cu iz electoral ale unor guverne dornice sa dobandeasca simpatia “licuricilor mari”, vest europeni sau americani semnand niste contracte pentru lucrari publice pe niste cifre care abia mai incap pe facturi. Lucru care te face sa te gandesti ca, daca ar sti salariatii unde se duce o buna parte din banii lor, luati ca impozit, Romania s-ar confrunta probabil cu lupte de strada.
Prejudiciile “urmasilor urmasilor vostri” Nu e prea greu sa iti dai seama cam ce gen de afaceri trebuie sa acopere, din banii sai, contribuabilul timisean. Vestul tarii a devenit in ultimii 16 ani un adevarat “El Dorado” pentru tot felul de afaceristi de duminica, dornici sa se pricopseasca repede si sa dispara la fel de repede, lasand in urma niste prejudicii catre bugetul de stat despre care nimeni nu mai trage speranta ca vor fi recuperate vreodata. Exemple sunt pe alese. Un caz reprezentativ e si cel al firmei Bavati S.R.L. care anul trecut a lasat in urma un prejudiciu estimat de Garda Financiara la aproa
