Numai asta nu i se intimplase Noului Val regizoral romanesc: disparitia unuia dintre protagonistii sai virtuali, inainte de a-si finaliza/lansa primul lungmetraj. Cristian Nemescu avea 27 de ani si nu debutase cu un spectacol de gala, dar apropiata aparitie in premiera a filmului California Dreaming ar fi marcat inceputul fringerii unei legi nefaste, prin care toti cineastii romani de prima notorietate, din toate timpurile, si-au facut debutul (unii binisor) dupa virsta de 30 de ani: incepind cu Jean Georgescu, Ciulei, Iulian Mihu si Mircea Saucan, continuind cu Pintilie, Dan Pita si Daneliuc, pina la Nae Caranfil, Cristi Puiu si Cristian Mungiu, spre a sfirsi cu Corneliu Porumboiu si Catalin Mitulescu, ale caror prime lungmetraje au programata premiera publica luna viitoare. Cristian Nemescu a sfidat acest blestem, cu sansa de a intra in rindul cineastilor lumii care au jalonat istoria mare sau mica a artei lor si care la 30 de ani erau, mai toti, cel putin la al doilea sau al treilea opus definitoriu. Parca a trebuit sa plateasca pentru asta, proiectat din vis in cosmar. in momentul cind se intorcea dupa miezul noptii de la montajul filmului California Dreaming, traversind cu taxiul proverbialul riu-stigmat al Bucurestiului, a intrat si n-a mai iesit viu dintr-un Dambovitza Nightmare.
- Angelicul intristat
Ultima data l-am vazut cu cinci zile inainte de noaptea fatala, pe 19 august, pe puntea superioara a vasului fluvial cu care ne intorceam de la festivalul din Delta. Statea alaturi de prietena sa Luiza, pe ultima banca de lemn a puntii, si angelicul pe care eram obisnuit sa-l vad intimpinindu-te cu un zimbet pe cit de discret, pe atit de celest, mi se parea paradoxal trist, in ambianta mai degraba jubilatorie a festivalierilor. L-am intrebat daca e cumva suparat pe mine, fiindca din interviul pe care i-l luasem la Cannes selectasem pentru Obs