Se pare ca numarul de turnatori din timpul dictaturii depaseste orice inchipuire, unii vorbesc de 500.000... Asta inseamna un turnator pentru patruzeci si cinci de persoane. Repartizarea lor in populatie era desigur inegala. Presupun ca in orase, in mediile intelectuale erau mult mai multi informatori decit in sate. De pilda, in redactiile ziarelor si ale revistelor. Asa ca nu e de mirare ca se denuntau intre ei. Mai ales ca nu stiau unul de altul. Dar de ce se turnau toti oamenii astia?
Cum ajungeau in postura asta pe care acum toata lumea o considera dezgustatoare. Ma rog, nu chiar toata lumea, unii indraznesc sa vorbeasca de... patriotism. De pilda Dan Zamfirescu (nu Dinu Zamfirescu, cum am scris din eroare in sotronul precedent; drept care imi cer scuze... amindurora.)
Colaborarea cu Securitatea poate avea doua mari explicatii: frica sau interesul. De multe ori, mai intii ti-era frica, pe urma vedeai si interesul. Mai ales daca erai convins ca regimul va dura cel putin o viata de om. Sint convins ca au fost mai putini turnatori in anii ’50 decit dupa aceea. in anii ’50, multi inca ii mai asteptau pe... americani. Tot asteptindu-i, unii se trezeau dupa gratii. Sau la Canal. Cind au iesit, putin inainte de inscaunarea lui Ceausescu, multi dintre ei au devenit informatori: semnasera angajamente inca din puscarie. Mai era si categoria provocatorilor, a celor care nu se multumeau sa ciuleasca urechile, dar aveau misiunea sa traga de limba, sa provoace. Nu e de mirare ca unii turnau de teama ca altfel vor fi turnati ca n-au turnat...
E complicat? Pentru mintile tinerilor de astazi, nascuti cu putin timp inainte si mai ales dupa rasturnarea regimului zis comunist, e probabil complicat. Daca ar fi trait atunci ar fi invatat destul de repede... Stelian Tanase, intr-un excelent articol publicat in Ziua din 26 august, afirma ca si astazi, la