Asa cum anuntam in editorial, vom incerca in numarul de fata si in cele viitoare sa urmarim ecuatia raului: Securitate, informator-ofiter, partid, militie, precum si alte unitati ale administratiei comuniste. Cum se faceau racolarile si cum se putea spune nu Securitatii. In grupajul de azi, ofiterul de Securitate Doru Lungu ne explica pas cu pas cum proceda ca sa-si construiasca reteaua de informatori: marturia lui confirma sinteza facuta de directorul de investigatii al CNSAS, Germina Nagat, ca si observatiile unui om de arhive, Stelian Tanase. Stejarel Olaru explica relatia tensionata dintre Securitate si Partidul Comunist. In fine, analiza complexa semnata de Smaranda Vultur beneficiaza de competenta cercetatorului, a traitorului acelor timpuri, dar si de simtul etic al intelectualului care se apleaca asupra acestei problematici. Pe coordonatele de mai sus vom reveni succesiv in paginile revistei. SMARANDA VULTUR Printre dosare Criza revelatoare Deconspirarile din aceasta vara, fierbinte sub toate aspectele, au functionat ca un revelator perfect a ceea ce este societatea romaneasca de azi, a ceea ce a devenit ea in ultimele doua decenii. Sentimentul ca lucrurile au luat-o cu totul razna pare intemeiat, daca ne uitam la ce se intampla in jur si la ce se intampla in noi. Fostii informatori dovediti sunt loviti brusc de amnezie sau gasesc ca au facut numai fapte laudabile in calitatea pe care au avut-o. Ofiterii care i-au recrutat ori sefii lor pe linie administrativa le dau note de buna purtare, devin vedete mediatice sau acuzatori, uitand de teroarea pe care o semanau in jur prin anchete sau alte forme de constrangere. Cu totii evoca la unison patriotismul de fond care-i anima si ii anima si acum. Cei care nu au semnat vreodata vreun angajament cu Securitatea se intreaba daca ar fi rezistat presiunilor, in cazul in care ele s-ar fi exercitat si asupra lor - desi, i