JURNAL DE CINEFIL Astazi scriu despre o senzatie pe care n-am mai simtit-o de multa vreme atat de profunda, o senzatie care m-a facut sa urasc meseria pe care o fac si sa-mi doresc sa apara unul dintre ai nostri, jurnalistii, care sa iasa la tv in prime time si sa spuna: "Da, suntem niste escroci patetici care urmaresc cu orice pret audienta, celebritatea, notorietatea".
Ca sa ne intelegem exact si sa fiu sigura ca aveti in minte toate nuantele cuvantului care descrie senzatia pe care eu am trait-o, iata explicatia din DEX.
SCARBA, scarbe, s.f. 1. nestapanita (fizica sau morala) fata de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greata, sila. 2. (Fam.) pentru o fiinta murdara, dezgustatoare sau josnica, marsava; p. ext. epitet pentru o fiinta neinsemnata.
Saptamana asta mi-a fost scarba (din nou, dar mult mai tare) ca sunt jurnalist. Inca imi mai suna in cap insiruirile de cuvinte patetice cu care jurnalele de stiri si-au inceput programul, cu laudele impletite cu lacrimi la adresa lui Cristi Nemescu. Nu spun ca Nemescu nu-si merita laudele, dar stiu ca jurnalistii aia cu cateva zile in urma habar nu aveau cine este. Si mai stiu ca si la ora la care insiruiau cuvinte dupa cuvinte, epitete dupa epitete, n-avusesera decenta sa se opreasca o clipa, sa caute unul din filmele lui si sa se uite ca sa inteleaga despre ce vorbesc. Fusesera prea ocupati sa relateze de la locul accidentului, transformat peste noapte in studio pentru toate televiziunile care erau intr-o batalie tampita pentru cine si-a amplasat camera si prezentatorul mai aproape de patratul mortii.
Mi-a fost scarba cand m-a sunat o reporterita sa ma puna sa comentez de ce Vanessa Redgrave a zis intr-un interviu de-al meu ca romanii ar trebui sa vada filmul Marinela de la P7. I-am spus ca nu vreau sa comentez si-am intrebat-o daca a vazut filmul, mi-a spus "nu" cu o seninatate care m-a facut
