Gauri Negre Ale Istoriei. Scrieri pierdute cu privire la daci.
Din tot ce s-a scris despre daci in antichitate, pana la noi nu a ajuns mai mult de 10%! Stranie si tragica soarta a unor documente distruse din voia destinului sau cu buna stiinta, ori care poate zac inca nestiute, in beciurile vreunor manastiri sau biblioteci!
Drama izvoarelor scrise
Pana la aparitia tiparului in sec. 16, scrierile antice au supravietuit cu destula dificultate, prin intermediul copistilor. Totusi, din noianul greu de evaluat de scrieri ale eruditei antichitati, s-a pierdut enorm de mult, fie din pura intamplare, fie cu reavointa, din pricina fanatismului care a dus la incendieri de biblioteci, fie din neglijenta, ignoranta sau dezinteres. Scrierile care marturiseau despre geti si daci au avut, aproape toate, aceasta soarta: nu au reusit sa traverseze veacurile. Ceea ce a ajuns pana la noi nu reprezinta, probabil, nici 10% din ce s-a scris despre acesti nestiuti locuitori ai pamanturilor de la nordul Dunarii. Istoricii nostri ii citeaza adesea pe Herodot, pe Strabon si pe Dio Cassius, cu putinele lor fragmente in care se vorbeste despre geti si daci, lasandu-ne impresia ca acest neam a fost fie ignorat de marile puteri vecine, fie pur si simplu prea "barbar" ca sa prezinte interes. Totusi, exista numeroase marturii antice despre scrieri care vorbeau de stramosii nostri, dar care s-au pierdut. Insa cata vreme aceste marturii exista, trebuie sa tinem cont de ele si sa admitem ca s-a scris mult mai mult despre geti si daci, decat ni s-a spus in cartile de istorie, ca acestia au starnit interesul vecinilor lor intr-o masura mare, atat prin modul lor de viata si prin religia si credintele lor, cat si prin relatiile pe care le-au avut cu cei din jur si prin razboaiele pe care le-au dus. Cu exceptia lui Al. Papadopol-Calimah, un istoric uitat din veacul al Xix-