Graffiti: un fenomen specific sub-culturii urbane ce trebuie supus jugului legii sau un alt mod de ex-primare artistica? Pentru un grup de graffer-i bucuresteni, desenul pe zidurile orasului reprezinta un fel de extensie a panzei din atelierul pictorilor. Adica arta. Arta urbana. IA-TI BUCURESTII, NEAMULE!Vizionarea acestei pagini este permisa numai cu acordul urbanilor LANGA ZID. Atelier de creatie cu silueta unui baiat care alearga
Zidurile darapanate si picioarele cu glezne groase au ceva in comun: nimeni nu intoarce capul dupa ele. Trebuie sa fii tacanit ca sa o faci. Un pictor ar putea face un cult pentru glezne groase. Insa artistii sunt tacaniti. Totodata, graffer-ii intorc capul dupa ziduri darapanate. De unde ar rezulta ca graffer-ii⦠de exemplu: Ciubi.
Asa cum pensula este atrasa de panza, asa cum Adamii sunt atrasi de mere, merele de panere, dalta de piatra, Laie de Balaie, tot asa si Ciubi este atras de ziduri. Supermult. Si nu pentru ca asta i-ar garanta o atitudine "rock" care ar fi biletul de acces intr-un "crew", de fapt nici nu este afiliat unui "crew", adica unui grup de graffer-i, care "has fun" atunci cand deseneaza "tag-uri" sau "throw-up-uri", adica niste semnaturi mai putin sau mai mult complexe, pe metrouri, ziduri, trenuri. "Nu". Ci fiindca pentru el, zid egal "un alt mod de exprimare", zid egal o reactie de aparare impotriva afiselor extrem de "boring" atarnate prin tot orasul("vezi Flanco!"), zid egal "o incercare de a mai infrumuseta strada". Zid egal un soi de dialog fulger-tunet intre "arta urbana" si marasmul imaginativ de care da dovada "orasul". Armele din dotare: "characters-uri", adica personaje de dimensiuni mari si cat mai funny. Si "piece-uri" (vezi foto!), care in traducere graffiti-ana inseamna opera finala, lucrarea de diploma pe care ar trebui s-o detina orice impatimit de graffiti. Ciubi si-a exersat talent
