Cele mai frumoase cuvinte despre cooperarea la Marea Neagra apartin probabil oficialilor de la Bucuresti. Dar ce folos, daca regulile cooperarii regionale se scriu la Moscova? La finele lunii iulie, presedintele Traian Basescu prezenta la Washington avantajele pe care le-ar oferi Romania pentru transportul hidrocarburilor caspice spre vestul Europei. Tot de atunci dateaza si remarca sa potrivit careia Gazpromul este mai eficient decat era odinioara Armata Rosie. A trecut o luna, iar Romania nu poate decat sa asiste cum este ocolita de petrolul caspic, ce urmeaza a fi pompat ruseste prin teava bulgaro-elena Burgas-Alexandroupolis. Inutil de precizat ca, la actualul pret al titeiului, conducta respectiva, ce face legatura intre Marea Neagra si Marea Egee, reprezinta o adevarata mina de aur pentru Bulgaria si Grecia. Pentru Rusia, inseamna ceva mai mult: dominatie. In acest joc geopolitic, Rusia este avantajata nu doar de uriasele sale resurse naturale, ci si de influenta pe care o are in regiune. Imperiul Gazprom stie cand sa ridice tonul si cand sa cedeze. Concernul condus de Alexei Miller a acceptat ieri sa plateasca Turkmenistanului o majorare de pret la gazele pe care le importa din aceasta tara. Daca pana acum rusii plateau 65 de dolari pe mia de metri cubi, de la anul vor plati 100 de dolari pentru aceeasi cantitate. Nici o problema pentru Gazprom: daca va cumpara mai scump, va vinde si mai scump! Cui? In primul rand Ucrainei, care, dupa "razboiul gazului" purtat in plina iarna cu Rusia, importa un amestec de gaze rusesti si turkmene la pretul de 95 de dolari mia de metri cubi. Desi la Kiev a fost instalat un premier prorus, ucrainenii s-ar putea vedea in scurt timp nevoiti sa suporte o noua majorare, substantiala, a pretului la gaze. Si batuti, si cu banii luati... Pe de alta parte, atent cu interesele rusesti, presedintele Turkmenistanului, Saparmurat Niazov, a