- Diverse - nr. 176 / 7 Septembrie, 2006 Toamna de aur, toamna dumnezeiasca, coborata parca din adancurile albastre ale cerului, oprita pe crengile pomilor din gradini, pentru a polei frunzele si pentru a da in parg poamele. Vremea minunata ma indeamna sa pornesc pe ulita Cetatelii. Este ulita copilariei. Cele cateva case darapanate, ramase vaduve de stapanii lor, ma privesc cu tristete prin ferestrele lor cu geamuri prafuite, peste care se intind in voie panzele de paianjeni. Fara sa vreau, imi vin in minte niste versuri din Blaga: "Vai mie, vai tie, / paianjeni multi au umplut apa vie(…), tarana va seca povestile / din trupul trist…". Totul este ingropat in uitare si tristete. Povestile au secat demult, odata cu oamenii care nu mai sunt, odata cu viata, care, doar cu cateva decenii in urma, era atat de trepidanta si atat de exuberanta pe ulita copilariei. Depasesc ultimele case ale satului, ies in camp si urc mereu spre Coasta Cetatelii. In stanga, Dealul Higiului, in dreapta, Dealul Guderii. Pe amandoua haladuiau altadata turme de sute de oi, dar acum sunt in paragina, pline de maracini si de spini. Aici, langa drum, aproape de varful coastei, era candva o troita din lemn de stejar, unde, cu ocazia unor sarbatori, credinciosii, in frunte cu preotul, ieseau "in tarina". Acum nu mai este nici parintele Romulus Todea, cel ce a slujit la altarul bisericii din Sacal timp de saizeci de ani, nu mai sunt nici credinciosii. Putini au mai ramas, putini si batrani, neputinciosi, abia se duc pana la biserica, decum sa mai urce dealul, "in tarina". Aici, pe Coasta Cetatelii, chiar langa drum, era via lui Grigore a' Strambului, putin mai sus era via lui Marghiloman, iar mai in dreapta, cea a lui Bompa. Mai mergeam uneori noaptea, pe luna, sa furam struguri. Nu mai sunt nici viile, nici stapanii lor. "S-au dus toti, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnata…"! Nu mai este nici ve