Andrei CORNEA
Cind Socrate nu are dreptate
Editura Humanitas, Bucuresti,
2005, 192 p.
Intram permanent in contact cu ceilalti prin dialog si, pentru ca ne dorim un schimb dialogal rational, argumentat, ne plasam imediat si inevitabil sub auspiciile filozoficului. Cartea lui Andrei Cornea Cind Socrate nu are dreptate este de doua ori incitanta in acest sens: in primul rind, pentru ca ea ridica problema raportului conversational intre oameni, tema nu numai actuala, dar si acut cotidiana, apelind la paradigma dialogurilor platoniciene. in al doilea rind, pentru ca este scrisa bine, intr-un ritm alert, adecvat problematicii; ea te antreneaza de-a lungul celor opt eseuri care formeaza corpusul ei unitar fara vreun efort aparent.
Dialogam cu cei dragi din jur, dialogam profesional, avem schimburi de idei cu cei care ne impartasesc sau nu aceleasi opinii fundamentale despre viata, si in toate aceste schimburi am vrea sa avem dreptate sau sa-i conferim dreptate celui care realmente o are.
Socrate, personajul-cheie al dialogurilor platoniciene de tinerete, are mereu dreptate. „in mod constant, fara gres si indiferent de interlocutor“, ne spune Andrei Cornea. Si atunci ne-am astepta ca acest mic studiu sa-i fie dedicat lui Socrate. Originalitatea proiectului din Cind Socrate nu are dreptate consta in aceea ca el se indreapta spre personajele care sint puse in umbra de obicei de figura filozofului grec: cartea consta intr-o serie de exercitii de reabilitare a personajelor secundare din dialogurile platoniciene. Gindul mai adinc al autorului este urmatorul: adevarul nu reprezinta un concept simplu si echivoc in posesia unica fie si a unuia dintre ginditorii geniali ai culturii europene. in dialog, adevarul apare drept o realitate polimorfa si atentia la glasul celuilalt, fie el inferior ca pregatire sau marginal ca statut profes