Statistica a confirmat: in august, preturile n-au mai urcat. Dimpotriva, au coborat sub nivelul zero. O premiera. Unii au zis: deflatie! Exagerand, desigur. Caci deflatia presupune un proces ceva mai indelungat, de cel putin trei luni una dupa alta. De fapt, premiera ar fi putut sa aiba loc anul trecut, tot in august. A fost insa doar o incercare nereusita. Preturile s-au dus foarte putin peste nivelul zero. Dar au urcat, n-au coborat.
Pentru 2006, BNR a stabilit o tinta de inflatie de cinci la suta. Precizand ca, probabil, inflatia se va cocota ceva mai sus de 6 la suta. In afara marjei de plus/minus 1 la suta, deci.
De vreo doua luni, specialistii din Banca Nationala au avansat varianta incadrarii in marja. Cu alte cuvinte, sa inregistram o inflatie de 6 sau ceva mai mica de 6 la suta. Acum, stimulate de acest nivel de sub zero al preturilor din august, sperantele au mers mai departe. E posibil sa ne putem apropia chiar de 5 la suta. Dupa ce, din decembrie pana in august, inflatia n-a depasit 2,7 la suta, devine limpede ca pana la 31 decembrie 2006 nu va mai avea putere sa se departeze prea mult de tinta de 5 la suta.
La noi, inflatia este cu deosebire un fenomen structural. In sensul ca economia, cu hartoapele ei, face sa urce preturile. Totodata, este si un fenomen emotional. In sensul ca avem un climat inflationist foarte puternic si periculos. Dar ne confruntam si cu o inflatie monetara. Iata un exemplu: creditul de consum, care creste rapid, devansand in viteza oferta de bunuri si de servicii pe piata interna, produce inflatie. Ei bine, desi pe toate aceste trei culoare sunt puse in functiune impingatoare care misca preturile in sus, de ani buni contracurentul care face inflatia sa incetineasca s-a dovedit a fi mai puternic.
Un fapt extrem de important: inflatia e tot mai calma fara sa i se fi dat drumul somajului? Desi multi spec
