Avem teme largi de dezbatere publica, teme desfasurate in serial, pe perioade lungi de timp, care canalizeaza energii politice nebanuite. Am avut parte de o asa-zisa deconspirare a Securitatii pentru ca ea a servit luptei politice la un moment dat. in loc sa inceapa cu rost, cu politicul adica, dosariada a facut victime prin presa, biserica si magistrati. Nu ca ar fi rau, doar ca noi voiam capete de politicieni versati, noduri de putere si coruptie. Am avut parte si de initiative inedite si neasteptate, de politica externa si de aparare, pe marginea retragerii din Irak, pentru ca tema avea potential de a servi bataliei politice. in aceeasi logica a conflictului, lunile trecute am avut sansa de a vedea chiar diferite si multe propuneri de restructurare si eficientizare a unui executiv greoi, emanatie a gindirii politice clienteliste de tip PSD.
Acum avem „sansa“ de a asista chiar in timpul vietii noastre la decredibilizarea armatei din pricina unui ministru, fost inginer, venit cu pluta din Cugir si din cauza acuzatiilor de coruptie (care, pina sa fie dovedite in justitie, convin) care macina ofiteri cu functie inalta. Nu ca ne-ar incinta faptul ca, la noi, Armata e de cinci ori mai credibila decit Parlamentul. Orice conflict are potential mediatic, mai ales lupta din interiorul coalitiei de guvernare. PSD-ul este cu totul marginal din punct de vedere mediatic si politic, nu face fata spectaculosului luptei din interiorul Coalitiei, la care doar asista blazat. Fostul partid megalitic devine interesant doar daca liderii sai se mai cearta intre ei, asa, ca prostanacii – Geoana cu Nastase, cu Mitrea sau cu Iliescu, grupul de la Cluj cu cel din Regat. In fine, PSD-ul este neinteresant, dar, implicit, poarta o vina importanta pentru scandalul din coalitia de guvernare: intr-un sistem politic democratic, bazat pe lupta bipolara dintre putere si opozitie (ca ce