Acum, la finalul procesului de privatizare, in momentul in care in Timis statul nu prea mai are ce sa vanda, un bilant al “succesului” vanzarii unora dintre cele mai mari intreprinderi de stat din judet aproape ca nu isi mai are rostul. In majoritatea cazurilor, a expirat “perioada de gratie” - adica acel interval in care, sub amenintarea anularii contractului de privatizare, cumparatorii “mamutilor” industriali timiseni erau obligati sa faca investitii si sa incerce sa puna pe picioare, nu pe butuci, intreprinderile achizitionate. Liderii de sindicat zonali spun ca in majoritatea cazurilor statul nu s-a ocupat sa vada indeaproape cum sunt respectate obligatiile asumate de cumparatori si ca in perioadele de monitorizare post-privatizare, controale din partea defunctului A.P.A.P.S., actual A.V.A.S., “megiesul” privatizarilor, nu au prea fost.
Am intrebat A.V.A.S. daca s-au facut controale post-privatizare la o serie de foste intreprinderi de stat din Timis vandute in ultimii zece ani. Raspunsul primit nu numai ca ocoleste intrebarea, dar lasa impresia ca in Timis privatizarea a fost, cu putine exceptii, un succes deplin. Si daca toti cumparatorii si-au respectat ad-litteram obligatiile din contractul de privatizare, care obligatii urmareau punerea pe picioare a intreprinderilor respective, inseamna ca in momentul de fata Timisul are o industrie prospera, revigorata, dar ca nimeni nu isi da seama de acest lucru. Asa sa stea oare lucrurile? “Liniste pe frontul de vest” In baza Legii cu privire la liberul acces la informatii de interes public, TIMPOLIS a solicitat Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului sa precizeze daca s-au facut controale post-privatizare, pentru a se verifica indeplinirea obligatiilor asumate prin contract de catre cumparatori in cazul a sapte foste mari intreprinderi de stat - Tehnomet, Electrotimis, Electromotor, Uzinele Textile,
