- Diverse - nr. 182 / 15 Septembrie, 2006 Suntem la jumatatea lui septembrie, perioada in care, vrei, nu vrei, te gandesti la scoala si la inceputul de an scolar. Chiar daca multi "au gatat-o" cu scoala, nu exista familie careia toamna sa nu-i aminteasca de recolta si de inceputul de an scolar. Fiecare casa are un bunic, un elev, un dascal de meserie, un fin sau un frate care amintesc ca-i vremea de mers la scoala. Unde mai pui gandurile si framantarile parintilor si ale M.Ed.C.-ului, ale inspectoratelor scolare judetene, ale primariilor, ale directorilor de scoli! O intreaga lume pusa-n miscare pentru inceputul de an scolar si universitar. Ca fost dascal, nu-mi pot permite sa nu ma gandesc la cei 40 de ani pe care i-am trait in scoala si pentru scoala. Initial, voiam doar sa adresez Inspectoratului Scolar Judetean Mures urari de bun augur noului castigator al Concursului de ocupare a postului de inspector scolar general, dat fiind faptul ca Muresul a fost singurul judet care si-a trimis la concurs trei candidati. Intre timp, m-am gandit ca nu ar fi deloc rau ca, in calitate de profesor pensionar, sa-mi exprim "bucuria" pe care am trait-o in ziua de 7 septembrie 2006, in fata salii 130 dintr-o cladire in renovare, unde sute de educatori, invatatori si profesori isi asteptau verdictul la cererile de angajare pentru inca un an de scoala. Stand la coada si asteptandu-mi randul la "téte-a-téte"-ul cu inspectorul de specialitate, aud pe un domn, cu parul mai alb decat al meu, dar cu tenul mai putin ridat decat al meu: "Nu stiu ce mai vor si pensionarii astia? Ei mananca doua paini, iar altii nici una" _ referindu-se la cei tineri. Imi venea sa-i spun ca in 2000 am iesit la pensie, la cerere si la termen pentru limita de varsta, cu doar 2.830.000 lei, tocmai pentru a lasa locul unui tanar care sa-mi desavarseasca munca de peste 35 de ani la catedra. Am preferat sa tac si