"Jurnalistul traieste istoria in cel mai bun mod cu putinta, chiar in momentul in care se face istoria. El traieste istoria, o atinge cu mainile sale, o vede cu ochii sai si o asculta cu urechile sale", si-a rezumat jurnalista si scriitoarea Oriana Fallaci profesiunea de credinta. Dupa ce, timp de decenii, a trait si a scris istoria lumii acesteia, joi noapte Oriana Fallaci a "plecat" intr-o alta lume. "Jurnalista careia nici un lider mondial nu i-ar spune nu" (dupa cum a supranumit-o o colega de breasla) a murit la varsta de 77 de ani, intr-un spital din Florenta, din cauza cancerului cu care se lupta de mai multi ani. Mostenirea sa include interviuri cu personalitati ca Henry Kissinger, Willy Brandt, ayatollahul Khomeini, generalul Giap, Golda Meir, Yasser Arafat, regele Hussein al Iordaniei, Indira Gandhi, Ali Bhutto, Giulio Andreotti, arhiepiscopul Makarios si Alekos Panagulis, eroul luptei impotriva dictaturii coloneilor din Grecia, care i-a fost si tovaras de viata si caruia i-a dedicat unul dintre romanele sale, "Un uomo" ("Un barbat"), publicat in 1979. In urma sa raman romane si volume de reportaje si eseuri, incepand cu "I sette peccati di Hollywood" ("Cele sapte pacate ale Hollywoodului"), publicata in 1956. "Se il sole muore" ("Cand soarele moare", 1965), a fost tradusa si in limba romana). In 1975, a publicat bestsellerul "Lettera a un bambino mai nato" ("Scrisoare catre un copil niciodata nascut"), iar in 1990 a publicat "Insciallah", un roman despre Liban. Ultimii ani ai vietii sale au fost marcati de controversa iscata de volumul "La rabbia e l'orgoglio" ("Furia si orgoliul", prima carte publicata dupa o tacere de 11 ani), care reia cu foarte putine modificari un lung comentariu-pamflet scris pentru "Corriere della Sera", la scurt timp dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Termenii vehementi in care a scris despre terorism, extremism