Stefan Heym, Relatare despre regele David, traducere de Mihai Isbasescu, Editura "Humanitas" (tel. 021/311.23.30), colectia "Raftul Denisei", 290 pag.
Stefan Heym (1913-2001) e unul dintre scriitorii germani care, silit la exil american in 1933, ca si alte nume mari ale literaturii europene, s-a angajat dupa razboi in miscarea de sustinere a comunismului. Dar entuziasmul initial al unor valorosi artisti fata de ceea ce credeau ca reprezinta opusul totalitarismului nazist cu cohorta lui de orori s-a stins destul de repede, pe masura ce si-au dat seama ca utopia comunista, pusa in practica, se bazeaza tot pe teroare si arbitrariu, ca sistemul e la fel de anihilant pentru individ ca si cel nazist. Rod al dezamagirii acestor idealisti, unii deveniti prizonieri ai "dictaturii proletariatului", au inceput sa apara carti cu cheie, parabole ale "lumii perfecte" pe care, suprimand libertatea de gandire, o impune orice totalitarism. In ciuda cenzurii institutionale, fictiunea propriu-zisa era dublata de un nivel abuziv, cu trimiteri la punerea brutala in practica a "idealului de dreptate si echitate sociala" prin strivirea de destine si valori, prin crima si minciuna oficiala. In tarile "lagarului", oamenii citeau cu aviditate printre randuri trimiterile la realitatea cotidiana, criticile ascunse in subsolurile epicii, adevarurile istorice ocultate. Riscul unor asemenea carti, curajoase in momentul aparitiei, e ca interesul pentru ele sa dispara odata cu contextul in care au fost scrise. Dupa caderea regimurilor comuniste, putine din romanele de mare impact au mai rezistat estetic si ca marturii ale unei epoci, ale unei experiente cu cobai umani, manipulati pana la limita suportabilului. (Si la noi, nu prea multe din cartile "subversive" aparute in comunism si citite atunci cu infrigurare de toata lumea mai intereseaza, aluziile au devenit de neinteles pentru noile