Conducerea PNL a decis luni, 18 septembrie 2006, adoptarea unei Ordonante de Urgenta prin care sunt radicalizate la maximum criteriile de judecare a colaborarii cu fosta Securitate.
Cu putin timp inainte, fostul lider al partidului de buzunar si din buzunar al lui Sorin Ovidiu Vantu, nefericitul ministru al Culturii si Cultelor, pe numele sau Adrian Iorgulescu, a cerut scoaterea din viata publica a tuturor personalitatilor culturale, in frunte cu Mihail Sadoveanu si George Enescu, pe simplu motiv ca nu s-au retras in munti ca sa lupte cu arma in maini impotriva regimului comunist.
Dupa cum corect au sesizat unii jurnalisti, Partidul National Liberal de sub conducerea vremelnica a lui Calin Popescu Tariceanu isi adanceste pe zi ce trece pozitia de Arhanghel al luptei impotriva comunismului.
Noua pozitie, pentru ca noua e in mandatul de dupa decembrie 2004, a fost adoptata vineri, 30 martie 2006, de Delegatia Permanenta a PNL. Desigur, Delegatia Permanenta e, potrivit Statutului, organismul de conducere al partidului intre Congrese. Numai ca o asemenea noutate cruciala in strategia PNL nu poate fi rodul deciziei unui grup restrans din conducerea partidului. Numai Congresul - si acesta precedat de o larga dezbatere in toate organizatiile PNL - isi poate asuma consecintele uriase pentru destinul partidului decurgand din concentrarea politicii de partide de guvernamant pe un obiectiv precum anticomunismul.
Vazand consecventa cu care PNL se cufunda de la o zi la alta in politica de denuntare a comunismului, nu poti sa nu te intrebi:
Cine si cum a decis asumarea acestui obiectiv in numele intregului partid? A stat la temelia acestei decizii cantarirea atenta a castigurilor si pierderilor electorale ale cramponarii liberalilor in chestiunea luptei cu un regim prabusit in urma cu 16 ani? Sau cumva, dupa cum lesne se poate banui, toata aceasta che
