Priveam la CNN cum fratii nostri maghiari au dovedit lumii ca au ceva constiinta civica si ca tin la onoarea obrazului. Firesc, m-am intrebat aproape imediat de ce la românasii mei nu se petrec astfel de reactii. De ce nimeni nu a aruncat macar cu o pietricica in capul politicienilor nostri care prin stenograme sau alte cai uneori numai de ei stiute isi exprima de ani buni dispretul fata de alegatori si de normele societatii democratice. Gândind eu la români si privind la furia civica a ungurilor care-si asediaza televiziunea si guvernul, cum faceam si noi la Revolutie, am avut o revelatie. Domnule, politicienii nostri nu sunt corect evaluati, minciunile lor, ipocrizia lor, tradarea permanenta de electorat si tara sunt mina de aur! Nenea Iancu scria cândva: „Trei parale bârfirea, doua minciuna, si nerozii... doua de-o para!“ Daca aplicam aceasta regula de cuantificare financiara a discursului politicianului român si gasim calea de a transforma in bani reali suma obtinuta, am avea sansa sa devenim un popor de milionari in euro. Sa se fi gândit la chestia asta românii, sa fi trait ei cu speranta ca toate bârfele, minciunile si neroziile clasei politice românesti se vor contabiliza si in timp vor putea fi transformate in valuta forte? Asta sa fie cauza lipsei de implicare civica a votantilor români? In România noastra se pare ca functioneaza la vot doar regula „raului mai mic“. Ii votez „p'astia“ ca „ailalti“ au fost rai, sa scapam de ei odata! Ca si „astia“ ne vor da o teapa, e posibil, vom vedea... Asa ne-am târât destinul prin pustia unei democratii strâmbe si bolnave. Vecinii unguri sunt de prea putin timp in Uniunea Europeana pentru a se spune ca simtul lor civic s-ar datora acestei apartenente. Cred ca este mai degraba vorba despre o anumita stare sufleteasca a poporului. Mândria românilor a fost distrusa de comunism, iar dupa 1989, renasterea ei a fost pervertita