Melescanu iese primul de la sedinta lunara de zile a coalitiei guvernamentale. Ca de obicei, ziaristii isi fac meseria, sint adunati buluc, cu scule si microfoane, sa recepteze cuvintele politicianului, sa afle primii ce s-a discutat acolo, in spatele usilor. Melescanu, incintat si usor distrat de padurea de miini indreptata spre fata sa, incearca sa faca un efort de memorie, experienta de vorbitor il ajuta si incepe a depana auditoriului insetat de informatie ce au vorbit colegii sai, ceilalti politicieni, in spatele usilor. Si vorbeste despre patru subiecte: ca s-a discutat pe marginea scoaterii sintagmei de „politie politica“ din legea CNSAS; ca s-au decis sa rezolve problema Agentiei Nationale de Integritate (caci nu-i mai rabda Europa), ca PD-ul vrea sa dea gaze ieftine la popor si ca... a, da, au cazut de acord in ce chip vor finaliza politica de descentralizare.
Jurnalistii il asculta, nerabdatori sa termine cu declaratia si sa-i puna intrebari. Urmeaza frenetic trei intrebari referitoare la ce s-a discutat in legatura cu politia politica, dupa care alte patru intrebari, despre cum se mai intelege PD-ul cu PNL-ul si cu celelalte partide. Un reporter care nu a apucat sa-si puna intrebarea cu care venise de acasa isi aduce aminte si mai intreaba inca o data cum a ramas cu deconspirarea. Melescanu ingina ceva, zimbeste aiurit, isi cere scuze si dispare din fata camerei de luat vederi prin care eu, de la televizor, priveam scena. Ramin incurcat si zapez repede la o alta televiziune, unde Emil Boc expune in direct versiunea sa si spune cam aceeasi poveste ca Melescanu – politie politica, Agentia de Integritate, gaze, descentralizare –, nu uita sa puna accentul pe faptul ca PD a propus sa se dea gaze ieftine la oameni. Urmeaza aceleasi intrebari ca mai devreme, dar nimic despre singura tema serioasa de pe agenda intilnirii Coalitiei: descentralizarea.
