N-am vazut, pana in 7 septembrie curent, oameni care sa lacrimeze de emotie intr-o expozitie de arta. S-a intamplat la vernisajul Marianei Gheorghiu, o artista ce-si tradeaza prin rostirea molcoma ascendenta moldoveneasca, din vecinatatea Cotnariului, desi traieste de o viata la Cluj. O artista pentru care modestia nativa a insemnat mai putini lauri decat ar fi meritat, desi prezenta operelor sale in expozitii nationale si internationale a fost de multe ori remarcata si rasplatita cu premii. Dar cum viata pamanteasca este randuita ca o dreapta cumpana intre daruri si nevointe, Mariana Gheorghiu a fost rasplatita din belsug cu harul scornirii de lucruri nemaivazute, ce ies din mana sa harnica in felul spontan si firesc al coloratului fluture din nimfa cenusie pe care, altfel, n-o bagi in seama. Micul sau atelier este in sine o halucinanta instalatie care aduna un microunivers al lucrarilor incepute sau terminate, al obiectelor personale si instrumentelor de lucru. Dar, mai ales, tradat prin aromele sale, care, spun cartile, sporesc farmecul amorului - fanul sau, mai bine spus, multele feluri de ierburi devenite materia prima predilecta ce dobandeste corporalitate printr-o tehnica in care intervin materiale textile de consistenta inefabila. Acest atelier a fost reconstituit in salile Muzeului de Arta clujean, iar vizitatorii pasesc in expozitie trecand intai prin acesta. Ceea ce urmeaza s-a dorit a fi o extensie a spatiului obiectiv reprezentat de atelier in spatiul imaginarului artistei, cu rezultatele sale, operele de arta, identificate de titluri semnificative: Hora, Cumpana sufletelor, Scrisori parfumate, Ochii care vad, Curcubeu picurat... Pasajul se face printr-o pereche de porti realizate dintr-o tesatura translucida ce incorporeaza in ea un soi de rezumat al parcursului artistic ce se deschide. Revelatia acestui traseu e sentimentul intoarcerii intr-o zona