De la data aderarii tarii noastre la UE, comercializarea laptelui si a produselor lactate va fi posibila numai in cadrul regimului national de referinta numit cota de lapte. Cota este stabilita pentru o perioada de 12 luni care incepe la 1 aprilie si se incheie la 31 martie a anului urmator. Cota atribuita Romaniei este de 3,057 milioane tone si are doua componente: livrari pentru procesare - 1,093 milioane tone si vinzari directe - 1,964 milioane tone. De la 1 aprilie 2009, Romania va mai beneficia de o rezerva speciala de restructurare de 0,188 milioane tone.
Chiar daca pe romani ii sperie, in Europa cota de lapte a fost impusa pentru prima data in 1984. Concret, imbunatatirea permanenta a performantelor de productie, In perioada anilor '70-'80, In Uniunea Europeana, a dus la cresterea productiei de lapte si realizarea unor stocuri imense de produse. Cresterea cantitatilor a determinat scaderea pretului punind In pericol veniturile producatorilor. In acest context, instituirea sistemului de cote de lapte a aparut ca o necesitate. Rezultatul: piata laptelui s-a stabilizat, calitatea productiei a crescut, iar situatia financiara a crescatorilor de vaci de lapte s-a imbunatatit considerabil.
Cota de lapte se refera numai la laptele de vaca si este cantitatea maxima pe care un producator o poate comercializa prin livrari la unitatile de procesare si/sau prin vinzari directe. Laptele folosit pentru autoconsum si pentru hrana animalelor nu intra In cota de lapte. Altfel spus, tot laptele care paraseste exploatatia, indiferent ca e ferma organizata sau gospodarie proprie, intra In cota de lapte.
Cota individuala de lapte este proprietatea crescatorului
Pentru a-si putea comercializa productia, este obligatoriu ca, in cadrul acestui sistem national, toti producatorii de lapte de vaca din Romania sa detina
