In Roma sunt cel putin trei locuri unde un roman venit pentru prima oara in capitala Italiei poate sa se simta ca acasa: pe trotuarele din fata depozitelor de materiale de constructii, in cantinele sociale in care italienii ofera gratis mancare si o saltea sub spate. Si pe holul oficiului unde emigrantii depun plangeri privitoare la conditiile lor de munca.
Si asta pentru ca aici, limba romana rasuna strident si permanent, din stanga, din dreapta, din toate partile, barbati, femei, tineri si varstnici: o pepiniera de tonalitati si de cereri-oferte mai ceva decat cea din Piata Obor. Dimineata devreme, flancand in grupuri iesirile depozitelor, stau romanii veniti la negru si care cauta un italian pus pe reamenajari interioare sau construiri de case. Si sunt multi. "Cam 150 au fost azi-dimineata, acum, la ora zece cat e, au mai ramas foarte putini, asa ca poate-poate o mai veni vreun italian care sa mai vrea muncitori!": relatarea lui Florin, un veteran in munca la negru, cu un picior pe trotuar si cu celalalt in strada, in zona Palmiro Togliatti, unul dintre cele mai bune vaduri pentru gasirea unui venit din munca in constructii.
SELECTIE. Vad bun insemnand ca "din toti cati am fost azi, patru au fost alesi de italieni". Iar procedura e cam asa: OFICIUL EMIGRANTILOR. Aici vin romani nu tocmai fericiti italianul vine, se da jos din masina, face un tur al grupurilor, incepe sa vorbeasca cu cei care "i se par lui mai rasariti", ii intreaba de experienta, de una, de alta, "ca sa isi faca el o parere", si, daca ii cade vreunul cu tronc, a batut "pe loc" palma cu el, iar respectivul are din ce trai "o saptamana, o luna, maximum cateva luni, daca e o lucrare mai lunga". E platit la zi cu 50-60 de euro "ca meserias" si 35-45 "ca normal". Iar totul e o chestiune de noroc. Se poate intampla ca romanul plecat salahor sa stea pe strada si "saptamani intregi" fara sa-s
