Prin lista dezvaluirilor securistice s-au aruncat drept prada opiniei publice citeva nume apetisante, protejind comod tocmai personajele odioase care au fost cu adevarat responsabile pentru teroarea din acele vremuri. Dupa o suita intreaga de contestari stridente, dupa ce chiar doi dintre membrii sai, Mircea Dinescu si Cazimir Ionescu, s-au decis sa organizeze un soi de conferinte de presa private scotind o masa in fata sediului institutiei pentru a vorbi public despre cum ar trebui de fapt sa aiba loc deconspirarea fostei Securitati, criza pe care o parcurge CNSAS a atins un punct critic. Iar decizia in cazul Monei Musca deja stiuta, desi neanuntata oficial, risca sa amplifice procesul accelerat de decredibilizare pe care il parcurge in prezent colegiul. Pentru ca oricare ar fi sentimentele unuia sau altuia fata de fostul deputat liberal, e greu de inteles cum se poate ca ea sa fie transformata peste noapte intr-un exponent al fostei politii politice comuniste. Si asta chiar daca unii o judeca cu un exces de asprime tocmai pentru ca dezamagirea lor a fost pe masura, lucru de inteles pina la un punct. Sa facem un simplu exercitiu de logica. Daca parcurgem dosarul Monei Musca disponibil pe Internet, gest pe care multi dintre cei care o acuza vehement adesea nu se obosesc sa il faca, vedem ca recrutarea ei s-a facut strict pe „problema 1949”, adica altfel spus pe chestiuni legate de studenti straini. Asta nu o absolva cu totul de pacate, insa e greu sa identifici, cel putin din informatiile existente in acest moment, elemente de politie politica. Iata insa ca ea primeste totusi un astfel de verdict, in timp ce in aceeasi componenta CNSAS decide dupa contestatie ca judecatoarea Florica Bejenariu din Consiliul Superior al Magistraturii, despre care exista informatii ca a fost chiar platita pentru serviciile facute, e perfect in regula din acest punct de vedere. Avalansa