Jurnalul National lanseaza o campanie prin care isi propune sa aduca in dis-cutie kitschul: de la imi-tatia ieftina care inlocuia obiectele de valoare, greu de cumparat, dar pe care si le dorea oricine pe peretele din sufragerie, pana la arta pe banda rulanta, pe care o puteai gasi in tejghelele magazinelor satesti - toate au intrat in viata noastra.
● Mit - Rapirea de prestigiu ● Carpeta bunicii si FBI-ul Toamna e kitsch? Hm... Ridicati privirea spre fereastra si aruncati o privire spre parcul de vizavi. Toamna a transformat verdele atotstapanitor intr-un curcubeu. Galben, ruginiu, caramiziu, rosu... Luati, acum, aceasta paleta intreaga si azvarliti-o pe o bluza. Veti intoarce privirea, oripilati de agresiunea estetica la care ati fost supusi. Sau, poate, v-a placut!
Kitschul nu inseamna neaparat prost gust. Kitschul este, mai degraba, o forma de perceptie a esteticului. Frumosul zace pana la urma in ochiul celui ce priveste, in mintea celui ce alege un detaliu vestimentar, un accesoriu, un bibelou, un tablou, o coperta de carte, o fatada. In partile Caransebesului, gugulanii si-au amenajat peretele dinspre strada imbracandu-l in bucatele de faianta. La Barcelona, cea mai spectaculoasa, poate, dintre catedralele lumii catolice, Sagrada Famiglia, impresionanta prin delirul si maiestria tehnico-arhitectonice ale celui ce a inceput-o, oboseste prin cantitatea de detalii (pe cat de migalos adaugate ansamblului, pe atat de inutile).
STATUETELE. Armate intregi de pitici stau de straja gradinilor; interioarelor le dau un aer mai intelectual cate un Chopin, Beethoven, Balzac, zambind din ghips din biblioteca
Jurnalul National lanseaza o campanie prin care isi propune sa aduca in dis-cutie kitschul: de la imi-tatia ieftina care inlocuia obiectele de valoare, greu de cumparat, dar pe care si le dorea oricine pe peretele din sufragerie, pana la ar
