Intrăm în Uniunea Europeană şi totuşi suntem departe de ea. Aceasta ar fi concluzia unei zile care, practic, nu a adus nimic nou. Românii aflaseră cu câteva zile înainte cam tot conţinutul raportului ce a fost prezentat în faţa europarlamentarilor la Strasbourg. A fost o veste atât de previzibilă, încât invitaţia preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, de a deveni „europeni”, nu le-a trezit românilor un entuziasm frenetic.
Graţie unor scurgeri de informaţii orchestrate abil chiar de la Bruxelles, Europa se cam împăcase cu ideea că termenul 1 ianuarie 2007 nu va suferi amânări. „Este un moment istoric, care marchează reunificarea familiei europene. Felicitări poporului român şi celui bulgar pentru eforturile pe care le-au făcut în vederea îndeplinirii condiţiilor de aderare”, a spus ieri Jose Manuel Barroso.
Practic, oficialii UE au părut a fi mai entuziaşti chiar şi decât cei români.
La conferinţa comună de presă cu primul ministru, Traian Băsescu nu a ezitat să critice acrobaţiile ţării noastre în materie de integrare. „Obiectivul aderării a fost îndeplinit acceptabil în ansamblu, dar există domenii în care există zone de mediocritate. Se cere acum o mai bună pregătire a instituţiilor pentru exigenţele de după intrarea în UE, care este doar un obiectiv de etapă. Avem o clasă politică criticată şi criticabilă pe bună dreptate, şi totuşi s-au realizat două obiective fundamentale care garantează schimbarea: intrarea în NATO şi UE”, a spus preşedintele.
Lipsa entuziasmulaui poate fi explicată prin aceea că ţara noastră aderă la UE în condiţiile cele mai dure de până acum. O monitorizare strictă, fără precedent, şi patru angajamente ferme însoţesc acceptarea noastră în Uniune. În primul rând, va trebui ca procurorii să-i sacrifice pe corupţi pe altarul integrării, „mai ales pe cei de la nivelul autorităţilor locale”. Apoi, ni se ce
