Deşi nu face paradă cu asta, TVR 2 a devenit, de ceva vreme, un adevărat post cultural de televiziune. I-a lăsat pe alţii să o declare, iar el a construit în această direcţie, încet şi sigur. Fără "tradiţii" şi folclorisme mai mult sau mai puţin de artizanat, fără talk-show-uri docte, dar de fapt extrem de plicticoase, fără să ne furnizeze poze ridicole de cultură cu "C" mare. De ceva vreme, cele mai bune filme, de autor, se văd la TVR 2 (ultima dată, săptămîna trecută, am revăzut un Tarantino - Reservoir Dogs). Tot aici sînt şi seriale valoroase - am putut urmări Decalogul lui Kieslowski, acum se difuzează Maestrul şi Margareta după Bulgakov.
Dar unde a cîştigat TVR 2 pariul cu televiziunea de calitate şi, prin urmare, cultura, este la capitolul producţiilor proprii. Ideea e simplă: educaţia la televizor şi cultura sînt mult mai eficiente atunci cînd sînt implicite, cînd sînt livrate prin calitatea actului televizual. Emisiunile de pe TVR 2 sînt, în majoritatea cazurilor, inteligente şi bine făcute. Mă refer, de exemplu, la excelentele reportaje din cadrul emisiunii Dâale lui Mitică (într-o vreme în care reportajul a cam dispărut de pe micile noastre ecrane), la ingeniozitatea celor de la Planeta Moldova care, sub aparenţa glumei, pun în discuţie tot felul de probleme serioase (cum se face televiziune la noi, identitatea noastră, politica noastră etc.) sau la eseurile experimentale prezentate sub titlul Transfer. Asta ca să dau cîteva exemple, din zone foarte diferite.
Tot o emisiune remarcabilă, pe TVR 2, este şi Omul între soft şi moft - produsă de Cornel Mihalache. Am observat că atunci cînd materialele sînt şi realizate de el, lucrurile stau chiar foarte bine. De exemplu, ultima ediţie, de duminica trecută, cea care-l avea ca protagonist pe Matei Vişniec, era interesantă şi atît, dar nu a avut sclipirea celei de cu o săptămînă înainte, cînd ma
