Ofiteri ai Securitatii au fost infiltrati la inmormantarea lui Nichifor Crainic pentru a vedea ce se comenteaza, ce legionari vin la funeralii si daca acestia vor sa foloseasca momentul in alte scopuri. Spre deosebire de alte misiuni, la inmormantari era mai simplu: persoanele vizate se expuneau fara grija ochiului si urechii cu misiune.

Cititorul de azi va fi poate surprins pana la descumpanire de formidabila convocare de forte pentru un moment precum inmormantarea lui Nichifor Crainic.

SPECTACOL. Reteaua informativa e instruita si dirijata la cimitir cu misiuni bine precizate: de a pandi cu ochiul si a trage cu urechea. Fiind vorba despre informatori recrutati din anturajul celui disparut, se intrezareste usor spectacolul comic al unor insi in vesminte inchise la culoare, bocind pe rupte, pentru ca, din cand in cand, sa se incordeze pentru a vedea si a auzi cat mai bine. Specialisti in fotografii au fost si ei convocati si instruiti pe cine sa traga in poza. Citind Nota - daca ar fi fost posibil asa ceva la vremea respectiva - , multi dintre cei prezenti isi vor fi gasit raspunsul la intrebarea: de ce face x atatea poze, brusc apucat de patima fotografiatului? Prin raportare la ratiunea de a fi a Securitatii, actiunile transcrise in Nota sunt perfect explicabile.

EFECT. Inmormantarea lui Nichifor Crainic urma sa scoata din casa pe legionari, cei mai supravegheati dusmani ai regimului comunist. Ca orice Politie secreta, Securitatea vede in orice imprejurare a vietii un posibil moment de complotare impotriva regimului. Se crede astfel ca inmormantarea lui Nichifor Crainic va fi pentru cei prezenti un prilej de "a o folosi in alte scopuri". In acelasi timp, cum era si de asteptat, la inmormantare urmau sa vina persoane pe care Securitatea se dadea de ceasul mortii sa le stie parerile. Pentru aceasta era nevoie de patrunderi riscante in locuinte, de i