La 23 octombrie 1956, o manifestatie a studentilor din Budapesta, amplificata spontan pana la nivelul unei demonstratii populare de proportii, a capatat, din cauza exceselor inutile ale Securitatii autohtone, caracterul unei revolte. In aceeasi noapte, interventia tancurilor sovietice, chemate pentru a restabili linistea, a radicalizat spiritele, revendicarile capatand un pronuntat accent national. Tavalugul revolutionar i-a obligat pe conducatorii comunisti maghiari sa accepte compromis dupa compromis. In numai treisprezece zile, in Ungaria s-a revenit la sistemul pluripartit, a fost ceruta retragerea trupelor sovietice si iesirea tarii din Pactul de la Varsovia si a fost proclamata neutralitatea. La 4 noiembrie, sub privirile indiferente ale Occidentului, agresiunea trupelor sovietice amana, pentru aproape jumatate de secol, visul de libertate al maghiarilor.
La 11 noiembrie 1992, Boris Eltan a evocat, intr-un mesaj adresat Parlamentului de la Budapesta, jertfa ungurilor. "Cred ca este profund simbolic faptul ca poporul maghiar a fost primul care s-a ridicat impotriva sclaviei. Revolta nationala nu a fost in van. A aratat ca nu doar indivizii, ci si natiunile intregi incepeau sa inteleaga ca nu poate exista un viitor fara eliberarea de sub dictatura comunista. Astazi ne plecam capetele in fata victimelor din 1956", afirma primul presedinte democratic ales al Federatiei Ruse, intr-un demers menit sa permita reconcilierea istorica.
La randul sau, presedintele american George W. Bush a laudat modelul maghiar, spunand ca Ungaria "reprezinta triumful libertatii asupra tiraniei". Liderul de la Casa Alba a comemorat chiar in capitala Ungariei, la 22 iunie 2006, revolutia din 1956. El a comparat insa neinspirat tentativa glorioasa a ungurilor de a inlatura regimul comunist cu eforturile irakienilor de instaurare a democratiei, subliniind ca irakienii trebui
