creează atmosfera propice pentru a vorbi despre valori şi principii. Excluşii şi cei care le-au arătat uşa îşi dreg glasurile, iau o figură gravă şi îşi umplu discursurile numai cu creează atmosfera propice pentru a vorbi despre valori şi principii. Excluşii şi cei care le-au arătat uşa îşi dreg glasurile, iau o figură gravă şi îşi umplu discursurile numai cu principii măreţe. Urmează jurămintele pentru cauza dreaptă, angajamentele de slujire a idealurilor, bineînţeles prin mijloace diferite în viziunea celor două tabere. Când lacrimile se usucă pe obraz şi începe un nou scandal, nimeni nu mai ştie de ce s-au luat, care au fost cauzele crizei. La liberali, excluşii şi susţinătorii lor au acuzat dictatura, politica pumnului în gură, încălcarea dreptului la liberă exprimare. Conducerea partidului şi-a motivat decizia vorbind despre nesocotirea statutului partidului, indisciplină, refuzul de a urma linia oficială. Despre adevăratele motive ale rupturii nu a vorbit nimeni, s-au învârtit toţi în jurul cozii. Disidenţa în PNL a început în urma eşecului pe care l-a suferit proiectul prezidenţial privind fuziunea rapidă a liberalilor cu democraţii. Orientarea partidului preconizat, de centru-dreapta, vag populară, reprezenta oricum un aspect secundar din moment ce adevărata vocaţie a acestei formaţiuni ar fi fost susţinerea necondiţionată a ideilor venite de la Cotroceni.

Tăriceanu şi ai lui au respins planul. Stolojan, Stoica, Muscă, Turcan, Boureanu s-au declarat adversari ai conducerii PNL, considerând că deciziile pe care le ia sunt greşite. Restul e demagogie de 24 carate. Jucătorul Traian Băsescu şi-a dat seama, imediat după alegeri, că are nevoie de o altă arhitectură politică pentru a-şi pune în aplicare ideile. Îi trebuia un partid suficient de puternic să câştige singur anticipatele, pentru ca apoi să reuşească ambiţiosul obiectiv al modificării Constituţ