Prin arhitectură, Gimnaziul de Stat "Avram Iancu" din Târnăveni iese din tiparele obişnuite ale unei şcoli impersonale catalogate scurt, în epoca comunistă, printr-un număr. Şi asta pentru că ne aflăm în Transilvania, unde multe din clădirile care au ajuns să adăpostească şcoli sunt construcţii de secol XIX, sau, în unele cazuri, chiar mai vechi de acest secol. Fosta Şcoală Generală Nr.1, actualul gimnaziu cu numele mai sus pomenit, a fost construit parcă pe "pe măsură elevului": jocul de volume echilibrat din arhitectura clădirii este punctat de faţada cu linii de cărămizi netencuite în punctele de forţă, de bolţi de intrare arcuite şi de coridoare cu treceri de nivel ingenios construite. În acest context, ideea lui Cornel Popa de a picta personaje istorice într-unul din coridoarele de trecere ale şcolii le vorbeşte copiilor într-o ultimă instanţă despre ei înşişi.
Chip al stoicismului
Orice oraş este viu prin oamenii săi, pe lângă specificul arhitectural sau trecutul istoric. Cornel Popa este unul din oamenii care dau oraşului Târnăveni ritm, viaţă şi culoare- acest ultim aspect atât la figurat (prin modul său de a fi) cât şi la propriu, şi asta pentru că predă desenul de ani buni.
Deşi Cornel a spus" sper că nu doreşti acum să-mi scrii o biografie", trebuie totuşi amintit că este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Cluj, promoţia 1969, şi că a fost timp de 18 ani director al Şcolii de Arte şi Meserii "Constantin Brâncuşi" din Târnăveni. În prezent este profesor la Gimnaziile "Avram Iancu" şi " Traian".
Cornel Popa are un gen de modestie asumată practic, lucru care-l ajută să n-o "dea" în "academisme", ci să cunoască în permanenţă omul. Iar prin asta se apropie de stoicism pentru că ştie să "stea drept" în raportarea la propria viaţă sau la celor de lângă el.
Asta-i pohta ce-am pohtit!
" Eu nu sunt pictor, ci profesor