- Cultural - nr. 195 / 4 Octombrie, 2006 Asterisc

POSTERITATEA LUI COSBUC Posteritatea lui Cosbuc nu iese din "ofensiva" ingroparii in uitare a multor scriitori dupa 1989, in care sunt implicate pana si institutii care ar trebui sa promoveze memoria culturala, valorile culturale. Intre acestea, pe "podium" sta invatamantul romanesc. In 1966, la centenarul nasterii lui Cosbuc, s-au desfasurat actiuni de o amploare de care nu au beneficiat foarte multi scriitori romani, au fost tiparite editii Cosbuc, au avut loc simpozioane, spectacole omagiale etc.. La 140 de ani de la nasterea lui Cosbuc, evenimentul a fost marcat scandalos de discret. Pana si in locurile sale natale! Constatam ca, incet, Cosbuc este exclus si din manualele scolare, ca generatiile tinere risca sa nu mai stie prea multe despre acest autor, despre care s-a vorbit in termeni elogiosi de critici de prima marime. Autorii de manuale scolare cred ca Cosbuc e depasit, ca el nu mai prezinta interes in educarea prin cultura. De unde acest dispret fata de Cosbuc? Sa fie el oare victima unor etichete care au fost aplicate operei sale, intre care una a facut cariera: "poetul taranimii", la fel de nefericita ca multe alte etichete cu care au fost "onorati" si alti scriitori ("Luceafarul poeziei romanesti", "poetul patimirii noastre" etc.) si care, prin abuzul de uz au schematizat, au osificat orizontul receptarii unor opere literare. Sa se fi gandit oare "gestionarii" manualelor scolare ca, pe masura ce dispare taranul roman, trebuie sa dispara si cei care au cutezat sa inchine o parte din opera lor acestei lumi? Cu siguranta nu! Dar e greu de intuit ce criterii au stat la baza stabilirii programei de invatamant, la baza elaborarii manualelor scolare, daca scriitori ca George Cosbuc sunt prezentati in cateva fraze, cat pentru un preparat intr-o reteta de bucate. Reevaluarile critice sunt necesare in litera