In serviciile secrete romanesti se schimba doar sefii, dar nu si modul de functionare al institutiilor Nu exista discutie publica mai pasionata si, in acelasi timp, mai vaga decit aceea despre serviciile de informatii. Domeniul are o asa doza de incontrolabil, incit oricine poate sa spuna orice, fara riscul de a fi contrazis. Din cauza opacitatii exceptionale a serviciilor secrete, sint foarte putini aceia care stiu intr-adevar cum functioneaza SRI, SIE si celelalte servicii. Avem toate motivele sa credem ca nici macar controlul parlamentar nu functioneaza asa cum ar trebui. La nivel public, se stiu doar citeva lucruri generale si frinturi de adevaruri despre mecanismele si persoanele din interiorul structurilor de informatii. In rest, multe, multe speculatii si anecdote, imposibil de confirmat. Numarul "specialistilor" in materie este insa invers proportional cu nivelul de cunostinte disponibile. Pentru ca, nu-i asa, este foarte usor sa fii specialist in profunzimile neantului. Faptul ca vorbim atit de mult si stim atit de putine despre serviciile de informatii spune, indirect, doua lucruri foarte importante: anume ca serviciile joaca, in viata politica, un rol mai important decit ar trebui si, al doilea, ca nivelul lor de transparenta este mult sub cota admisibila. Serviciile secrete sint prin natura lor secretoase, dar aceasta nu inseamna ca trebuie sa fie incontrolabile. Mai ales ca avem semne clare ca SRI, care a detinut atitia ani arhiva fostei Securitati, pastrind si multe din metehnele fostei politii politice, a putut controla si influenta de la distanta destine si cariere publice. Astazi, printre putinele lucruri care se stiu cu certitudine despre SRI este ca secretizarea dosarelor politicienilor a fost facuta la recomandarea sa, dupa criterii aberante. Am avut astfel proba, care confirma temerile indelung exprimate ale societatii civile, ca legea sigurantei