Duminica m-am dus sa vad din nou filmul lui Corneliu Porumboiu A fost sau n-a fost?, pe care-l vazusem la TIFF, dupa ce se intorsese de la Cannes cu o Caméra d’Or in traista, si care-mi placuse foarte mult. De altfel, filmul a luat apoi premii dupa premii, pentru cel mai bun film la TIFF, pentru cea mai buna regie la IIFF, iar de curind Lebada de aur. Dar nu premiile m-au determinat sa-l revad, ci o curiozitate de spectator care vrea sa afle daca filmul rezista, daca trece testul revederii. Si l-a trecut cu brio.
E un film pe cit de simplu pe atit de profund, dezinvolt, cu un umor tandru si demistificator totodata despre Revolutia de la 1989, dar nu numai, dupa cum ajungi sa descoperi pe parcursul lui. Intrebarea parodic hamletiana: „A fost sau n-a fost revolutie in orasul nostru?“ devine motorul acestui film si in acelasi timp un revelator existential. Personajele, Emanoil Piscoci (nea Piscoci, pe care toata lumea il stie de Mos Craciun sau Mos Gerila), Tiberiu Manescu (un profesor de istorie betiv si ratat) si Virgil Jderescu (fost inginer textilist, devenit peste noapte om de televiziune) sint surprinse in momentul trezirii lor, la 16 ani de la Revolutie, chiar in ziua de 22 decembrie. O zi cenusie, murdara, la fel de terna si dezolanta ca si existentele acestor „suflete moarte“.
Dupa preambulul tragicomic al prezentarii „eroilor“ iesiti parca din paginile lui Gogol sau Cehov, emisiunea in direct despre revolutie va da la iveala nu numai derizoriul si ridicolul discutiei, ci si stereotipiile, micile drame si frustrarile celor trei. Jderescu prefateaza discutia cu citate din Platon si Heraclit, fara sa le inteleaga, se supara cind Manescu aminteste de fosta lui meserie, iar ceilalti doi incearca, fiecare in felul sau (nea Piscoci vorbind despre drama lui casnica, iar Manescu prin mistificare), sa iasa din anonimatul tirgusorului moldav.
