Zilele Francofoniei au adus bucurestenilor nu doar complicatii „rutiere“, ci si surprize interesante in plan cultural, parte dintre ele derulindu-se, din pacate, simultan, astfel incit spectatorii au fost pusi in situatia de a opta pentru un anume spectacol sau concert. Filarmonica a propus, la Ateneu, un program care, sub bagheta dirijorului Cristian Mandeal, a inclus lucrari de Debussy, Ravel, Saint-Saëns, dar si Enescu, iar la Teatrul National a avut loc premiera piesei Burghezul gentilom – o adaptare libera dupa Molière in regia lui Petrica Ionescu, roman stabilit de multi ani la Paris. Opera Nationala a oferit doua reprezentatii cu Carmen de Bizet, un titlu ales deloc intimplator si pentru ca se potrivea perfect momentului, dar si pentru ca era singurul din repertoriul actual al teatrului in care mezzosoprana Ruxandra Donose putea sa evolueze in… debut pe scena ONB. Un moment extrem de interesant, asteptat, din pacate, cam de… 16 ani, pentru ca, desi pare incredibil, solista aplaudata pe marile scene ale lumii a aparut in stagiunea bucuresteana in concerte la Filarmonica sau la Radio, a sustinut doua reprezentatii la Opera din Constanta, dar la ONB, invitatiile au avut vesnic un caracter improvizat, astfel incit abia acum, datorita contextului creat de manifestarile Francofoniei, publicul a avut bucuria sa o asculte pe viu intr-un rol de anvergura.

Inteligenta, frumoasa, rafinata si culta, cu o puternica personalitate, Ruxandra Donose, unanim apreciata in lucrari preclasice (precum incoronarea Popeii de Monteverdi sau Iulius Cesar de Handel), mozartiene (Idomeneo, Nunta lui Figaro, recent La Finta giardiniera in Festivalul de la Salzburg etc.) sau rossiniene (Cenusareasa, Barbierul din Sevilla, Turcul in Italia), ne-a demonstrat acum ca poate fi o Carmencita in cel mai pur stil francez, glasul sau cald, invaluitor, cu o bogatie de culori si o expres