O expozitie deschisa in aceasta vara la Palatul Mogosoaia purta titlul: Generatia ’96. Proiectul apartine criticului de arta Aurelia Mocanu, fiind un studiu-ancheta aplicat unei generatii de artisti care a beneficiat ca formatie de primii ani de libertate. Generatia „deceniului l“, acum, la zece ani de la absolvirea Academiei de arta bucurestene, a facut subiectul unei expozitii si al unui vast material documentar, al unei actiuni publicitare foarte bine condusa. Concluziile ramine sa le tragem pe parcursul anilor ce vor urma, fara a pierde un context socio-politic important, ce a intervenit ca factor inedit in aceasta perioada.
Pentru inceput, citeva date de natura statistica sint interesante. Dintre cei 120 de absolventi ai Academiei de arte din Bucuresti, identificati de autoare, pe simeze sint prezenti 40, iar dintre acestia, in opinia autoarei, cam 25 isi construiesc un portofoliu artistic... Multi dintre ei depaseau in 1996 virsta normala de absolvire, pe motive bine cunoscute pentru cei din domeniu. Pina in 1989, numarul locurilor de admitere in Academiile de Arta era extrem de redus, astfel incit, pentru multi, intrarea la o astfel de facultate insemna incercari facute ani de-a rindul. 1990 a fost primul an cind numarul de locuri la admitere a fost normal si multi dintre studentii promotiei 1990-1996 au devenit acesti „candidati de profesie“ de pina in 1989. Este vorba asadar despre o „generatie-pilot“, cum o numeste autoarea, din mai multe puncte de vedere, asupra careia, daca ne indreptam privirea, putem semnala plusuri si minusuri, explicate prin context. De notat ca intre ei s-au aflat si primii studenti basarabeni care au studiat in tara, iar multi dintre absolventii anului 1996 sint acum cadre didactice universitare, din acest punct de vedere beneficiind de momentul cel mai generos de promovare.
Am vazut expozitia de la Mogoso
