Expediţia braşoveană care a încercat să cucerească cel de-al doilea vârf ca dificultate din lume după K1, Nanga Parbat (8.125 de metri), din Munţii Karakoram, lanţul muntos Himalaya, a fost trădată de vreme. Cu toate că perioada în care s-a desfăşurat expediţia, adică sfârşitul lunii august – începutul lunii septembrie, este cea mai optimă perioadă pentru acel munte, iar datele oferite de Institutul Meteorologic din Innsbruck erau favorabile, până la urmă, o furtună de zăpadă a zădărnicit toate eforturile. „Aveam acces la internet şi în fiecare noapte primeam informaţii noi de la Institutul de Meteorologie din Innsbruck. Iar acele date arătau o vreme foarte frumoasă. Doi din membrii expediţiei, Szocs Imre şi Janos Torok, au ajuns la altitudinea de 7.200 de metri, urmând ca într-o dimineaţă să urce până la 7.450, iar în dimineaţa următoare, pe la 2 dimineaţa, să înceapă asaltul final. Trebuia urcat dimineaţa deoarece, după orele prânzului, vântul prindea viteze foarte mari. Dar a pornit acea furtună şi băieţii au rămas la 7.200 de metri altitudine”, ne-a povestit Ladislau Hathazi. Cei doi au reuşit să anunţe bazele de la 6.000 şi 5.000 de metri că a început furtuna, după care bateriile de la aparatele de transmisie - recepţie au murit. În acel moment toată lumea a intrat în panică. „Cu toate că nu aveam voie să folosim telefonul am sunat la un prieten în Germania care a luat legătura cu Institutul Meteorologic din Innsbruck, iar cei de acolo erau uimiţi, deoarece lor imaginile din satelit le arătau vreme frumoasă. A fost un capriciu al vremii doar pe acel vârf, astfel că era greu de detectat din satelit. Iar după două zile problema a fost că zăpada era prea moale pentru a se putea coborî, nefiind tasată, iar pericolul de avalanşe ar fi fost imens. De aceea, băieţii au mai stat în cort. Într-o noapte, când a dat un îngheţ, au putut coborî, zăpada prinzând o pojghiţă”,