Cu o admirabilă şi neistovită tenacitate, folcloristul şi editorul Iordan Datcu adaugă zi de zi noi piese la un edificiu care se arată a fi, încă de acum, mai mult decât impunător. Temeliile acestei construcţii exegetice de mari dimensiuni au fost aşezate cu decenii în urmă când, ca redactor la fosta Editură pentru Literatură (ulterior Editura Minerva) a făcut să vadă lumina tiparului zeci de cărţi de folclor, de literatură populară şi de folcloristică, a îngrijit el însuşi peste 40 de ediţii, recuperând opere fundamentale ale etnografiei şi folclorului românesc.
Volumul Alte contribuţii la etnologia românească, Editura Universal Dalsi, Bucureşti, 2005, 200 p., dă o imagine a şantierului muncii ştiinţifice a prodigiosului autor. Studiul Iuliu A. Zanne şi "Proverbele românilor" indică implicarea afectivă a lui Iordan Datcu în proiectul de recuperare, prin retipărirea, într-o ediţie anastatică, a celebrului corpus paremiologic al românilor, la mai bine de o sută de ani de la întâia lui apariţie. Faţă de textul publicat ca prefaţă la vol. VI din Iuliu A. Zanne, Proverbele românilor..., Ediţie anastatică, Editura Scara. Asociaţia Română pentru Cultură şi Ortodoxie, Bucureşti, 2004, p. 5-18, sunt adăugate câteva detalii de ordin documentar, în primul rând corespondenţa cu Maria Holban, fiica lui Iuliu Zanne, pe care Datcu o evoca la lansarea cărţii. Atunci se lua hotărârea aşezării unei plăci comemorative pe casa unde a scris şi a murit paremiologul, recuperarea şi îngrijirea mormântului său din Cimitirul Bellu, instituirea unei zile a proverbului etc., dar - cum prea adesea se întâmplă la noi - toate aceste gânduri frumoase s-au ofilit datorită căldurii prea mari a entuziasmului festivităţii. însă, scripta manent, şi ce a scris Iordan Datcu despre "receptarea critică a Proverbelor românilor în presa vremii " rămâne ca o pagină solidă de istorie a folcloristi